miercuri, 4 martie 2009

Why, Max ?

Faptul că se va renunța la dezvoltarea WiMax-ului s-a anunțat oficial încă de la finele anului trecut. Motivele aduse inițial au fost acelea de "cost reduction" (expresie pe care-o tot aud cam de pe la începutul mileniului acesta-ncoace, de atîtea ori, încît mă și-ntreb uneori cum ar fi să lucrezi la o firmă căreia-i chiar merge bine), precum și apariției LTE-ului, generația nouă de wireless broadband, despre care se zvonea și pe la noi că s-a și început dezvoltarea, în țările din Vest, desigur, adică în liniște și confidențialitate. Dar apoi, cumva subtil, s-a nuanțat aceast fapt, declarîndu-se că de fapt se vor tăia doar "investițiile" însă de fapt maintenanța pentru clienții existenți (deși puțini la număr și cam nesemnificativi, adică mai sărăcuți, așa) și development-ul versiunii w4 vor mai continua o bucată de timp. Concret, acest lucru s-a tradus prin aceea că o parte a activităților, destul de plictisitoare de-acum, aproape inutile chiar, care se făceau prin State de exemplu, și prin Germania sau pe unde-or mai fi, nu știu exact ce se face unde, fiindcă noi am fost mereu, și sîntem, ținuți în întuneric, deci o parte din activitățile acestea se vor reloca în centrele R&D din țări mai de low-cost, printre care deci și România. Drăguț că s-au gîndit la noi! Tehnologii învechite pentru unii, mană cerească pentru alții! Mă gîndesc că sîntem ca Wall-E, roboțelul care compacta gunoaiele pe o planetă părăsită și poluată de pe care oamenii au emigrat pe o colonie spațială luxoasă. Mă uitam pe geam la servici, gîndindu-mă la toate astea și atmosfera de afară parcă îmi susținea impresia: ninsoarea, care nu se depunea, s-a transformat apoi în lapoviță, apoi ploaie, vîntul bătea din toate direcțiile, uneori intra prin termopanele învechite, afară era noroi peste tot, și pe maidanul din curtea din spate și pe trotuare, prin tot orașul. Vedeam nu departe clădirile noi care se construiesc în 700, sînt trei macarele în bătaia vîntului, care par a se-ncăpățîna uneori să lucreze. Alcatel-ul a rămas mic printre ele, dar mai rezistă, nu se predă.
Mă gîndesc ce investiții s-au făcut acum cîțiva ani: s-a amenajat clădirea de lîngă, s-au angajat acolo atîția oameni, atît la noi în R&D cît și la acceptanță, la lucrul cu eventualii clienți, cu speranțe mari etc. În fine, ce ne impactează direct este că se vor aduce încoace și unele activități de dezvoltare de soft ale WiMax-ului, în sfîrșit, nu doar teste, ca pîn-acum. Și că asta ar putea fi o portiță a un viitor utopic, pentru o eventuală felie din tortul LTE-ului. Cine știe cum o ieși și ăla, după ratarea Umts-ului și acum și a WiMax-ului! Un motiv pentru managementul local să fie datoare să re-itereze încrederea că, deși este criză, și unele firme importante din oraș dau chix (deși n-au vrut să ne spună care anume și eu n-am auzit de niciuna care să aibe probleme, ba din contră, am auzit de măriri de salarii, care la noi îs înghețate) noi, prieteni, iată, reușim totuși să supraviețuim cumva! Din nou mentalitatea de loser, dar poate fi o metodă de-ai ține pe oameni "busy-minded", chestie de care io unul așa m-am săturat că devin irascibil. Chestia cu dev-ul am aflat-o cu o săptămînă înainte de anunțul de la clan debriefing, de la CBA, care ne-a pus că lui i s-a propus un post nou la una din cele două echipe formate, și c-a acceptat. Normal. El are mai bine de 3 ani de luptă cu tc-ul, de stres; a văzut tcif-ul născîndu-se de la zero, a trecut peste milestone-uri care se ratau pe rînd, cu oameni care plecau unul cîte unul, peste certuri cu dpm-ii, etc. Ne-a zis că i s-a promis mai demult (probabil c-a cerut el la un moment dat cînd presiunea aici era prea mare) că, după ce va termina b10-le, și dacă veni un proiect nou va fi anunțat primul. Apoi, SBA, care revine de la dep. IT, unde cică atmosfera e nasoală (i.e. oamenii-s necomunicativi, dar cred că și managerii-s f. slabi) deși venise inițial la un interviu pentru un job la noi în grup. Și i s-a dat unul mai bun. Nu știu, n-am înțeles cred de fapt niciodată parabola aia cu fiul risiptor, și în firmă am avut ocazia s-o văd aplicîndu-se de mai multe ori. Dar, în fine, a prins momentul potrivit, a avut noroc, cred. Dar ar fi oare mai avantajos? Nu cred că atmosfera va fi așa apăsătoare, ca la noi în echipă, unde avem doi oameni care-au împuțit-o: Dgh și Cbu, dar în general cam peste tot găsești unul din ăștia. Spunea CBA că după atîta timp de tras tare la TC i-ar prinde bine un proiect mai lejer. Mi se pare o afirmație foarte înțeleaptă, foarte matură. "Iată un om cu capul foarte bine așezat pe umeri", mi-am zis. Muncim, tragem, dar ne mai trebuie și perioade de pauză, adică, de reflecție, așa e natural. Apoi mai e avantajul training-urilor inițiale, ca să nu mai vorbesc de misiuni în State, etc. Pff! Iar mă ocolesc astea. Și am cam aflat cine-s ceilalți care se vor duce, sau au fost aleși, din echipe care nu prea aveau cine-știe-ce activitate importantă - oameni mult inferiori, care habar n-au de programare sau de protocoale. Eu n-am fost să mă anunț voluntar, în primul rînd că nu-i stilul meu să fac asta; am făcut-o odată, acum cîțiva ani, și mi-a lăsat un gust amar, după care am fost ușurat că nu m-am dus, fiindcă s-a dovedit că perspectivele nu erau prea bune. În al doilea rînd că n-am încă doi ani pe proiect, mi se pare cam unetic; de fapt există un regulament interior (deși și tc-ul se cam termină și el). Sînt și zvonuri de ceva LTE la orizont. Apoi mă gîndesc că WiMax-ul e tehnologie obsoletă deja, deci nu e așa prioritară, deci bugetul va fi și mai redus ca la GSM, dar, na, cine știe și cui îi pasă? Și mai am un motiv. Anul acesta vreau și trebuie să-mi iau mai multe zile de concediu, cu tupeu, mai multe de cîte am oficial, deși am destule, fără plată, să călătoresc prin străinătate, să mă odihnesc, dar în special să stau acasă și să încerc să scriu ceva, un scenariu la care visez, sau, de ce nu?, literatură. Și să-mi văd și de toate celălalte planuri pe care mi le-am făcut pentru anul acesta, fără să fiu nevoit să-mi concentrez atenția la servici, pe care nu-l mai consider prioritar. Poate nu sună clar. Deși trebuie să mă mai gîndesc.

Niciun comentariu: