Căutări artistice

Caut cam aceleași lucruri de cînd mă știu, și nu nu prea găsesc, sau, uneori, cel puțin nu găsesc așa repede. Filme, cărți și muzică. Ok, teoretic am tot Internetul la dispoziție, dar în practică găsesc foarte greu ceva ce chiar mă pasionează. Sau nu am eu suficientă răbdare? Deseori calitatea filmelor nu e prea bună. Nu găsesc nici măcar muzica din ultimii 10 ani. Pentru televizor trebuie să-ți rezervi timp. Cărți? Nu-mi place să citesc în format electronic. În România au început să apară cărți ca lumea abia de vreo 15 ani iar anticarii au deci o ofertă săracă. Nici librăriile de aici nu mă mulțumesc. În Amsterdam și Paris, ei, acolo da, era altceva, oferta era mai pe gustul meu, ăsta-i adevărul. Ok, zic că nu găsesc ce-mi place. Așa era și înainte, în liceu, și în facultate. Pe atunci strîngeam revistele de SF cu gîndul că le voi răsfoi odată. Acum doi ani Tata mi le-a aruncat însă pe toate, în timpul Marii Dezordini pe care a făcut-o Mama renovînd apartamentul. Dar nu-mi pare așa de rău. Mă aștept să găsesc informație la un simplu click, dar în realitate nu-i chiar așa. Există atît de multă informație, cărți de citit, muzică de ascultat (albume, discografii complete, concerte, rarități), atîtea filme de văzut (cineaști pe care nu i-am urmărit niciodată). Mi-aș petrece tot restul vieții căutînd și consumînd cultură, deși asta n-ar mai fi viață (hm, de parcă acum e). Dar chestia e că nu vreau să fiu intelectual, ci artist. Am observat că mai există puține cărți care mă interesează cu adevărat în acest domeniu, literar, vreau să spun: puține cu care chiar mă identific. Asta pe de o parte e bine, pentru că mă face să vreau să scriu eu altceva, pe de altă parte, mă gîndesc cum aș putea să scriu eu ceva cînd alții au scris exact ce simt eu, și încă mult mai bine. Și mereu simt nevoia să văd filme, să citesc, să-mi iau mai multe cărți. Și simt că timpul trece și tot nu fac nimic. Și aș vrea să stau noaptea, tîrziu, cînd e liniște, lîngă biblioteca personală și să răsfoiesc cărți, sau reviste, chiar din orice domeniu literar sau conex, pînă-mi vine vreo idee. Dar nici măcar în week-end nu pot sta pînă tîrziu, abia dacă pot să mă uit la un film pînă pe la unu noaptea. Aș vrea să reduc numărul orelor de somn. Nu înțeleg cum pot unii oameni să doarmă doar 3-4 ore pe noapte. Poate că nu au așa un job stresant. Pe naiba, toată lumea are griji, și nici serviciul meu nu pot spune că e cine știe ce obositor. Există și zile cînd efectiv frec menta. Sînt și altele cînd însă simt presiunea, stresul. Îmi voi lua 16 zile de concediu. Probabil nu voi pleca niciunde, ca și anul trecut. De fapt am fost rupt între dorința de a pleca undeva, chiar într-o stațiune de lîngă Mare și dorința de a sta acasă și a scrie ceva. Dar cred că m-am decis. Hai să încerc, așa cum mi-am luat liber să scriu scenariul în primăvară, mi-am zis să mai încerc să scriu încă unul sau, măcar un step outline, un treatment. Am un subiect, inspirat din întîmplările prin care am trecut cînd am lucrat în Franța, dar, desigur, am să-l fac mult mai interesant, în genul ”Auberge Espagnole”, deși nu chiar la fel, pentru că e văzut dintr-un pdv al unui român. Apoi mă gîndesc să scriu literatură, măcar o povestire dacă nu să încep un roman. Și aici am un subiect, inspirat tot din viața mea, un tînăr într-un oraș, căutări existențiale, autenticitate, prieteni, cărți, cam ca în ”Northern Exposure” sau ”Brooklyn Boogie” sau ca în scenariul meu, ”Vinil”.