Aprilie, de la iarnă la vară

Mi-am îndeplinit unul dintre dezideratele la care mă gîndeam mai demult, acela de a scrie aici, pe blog, în fiecare zi a unei luni. Am mai început să fac asta și-n februarie, dar atunci gripa m-a împiedicat să trec de șapte zile. N-am avut niciodată subiectele în cap dinainte și la început mă gîndeam că n-o să reușesc, uneori abia după unșpe noaptea mi-a venit o idee. Și nici  n-am scris despre tot ceea ce am făcut, mai mult aberam generalități, adesea fiind cu mintea în altă parte. N-am scris de exemplu despre operația Mamei și emoțiile pe care le-am avut, și pe care ea le-a avut, operație care din fericire a reușit, despre vizitele la spital, cînd am ținut-o de mînă seara, după operație, cum i-am vegheat perfuzia să nu se întrerupă și să nu i se umfle mîna, discuțiile la telefon, despre nervii ei de acolo cînd Tata nu i-a adus supa în termos, despre nervii lui Tata de acasă, apoi ieșirea din spital, energia pe care Mama a avut-o în zilele imediat următoare, spălînd geamurile și schimbînd pămîntul la toate ghivecele de pe balcon, pînă a început să-i curgă iar sînge și medicul i-a spus să nu mai facă deloc efort, că încă are o sondă în ea, și acum sperăm într-o convalescență cît mai scurtă și o pregătire psihologică pentru înc-o operație, mai încolo. N-am scris nici despre pregătirile pe care le-am făcut pentru viitoarea delegație de trei zile în Franța, de peste două săptămîni, unde voi merge din fericire singur (adică sper că singur): căutat pe Net, rezervări via Intranet prin tool-ul acela interesant dar care te limitează ca preț și opțiuni, de exemplu va trebui să plec mai întîi la București și de acolo iau legătura directă spre Roissy, nu pot să înțeleg de ce e mai iefin așa, zbor cu Taromul, aș fi preferat să tranzitez printr-un aeroport mai civilizat, nu Otopeni, dar asta e, bine că am găsit cazare tot în Courbevoie, e mai departe dar îmi place mult acolo, în fond am mai stat în acel loc cîteva luni și nu-mi place să schimb locațiile, apoi activarea cardului prin telefon sunînd în UK unde-am vorbit cu unul care avea dicția lui Mark Knopfler. Nu cred c-am scris nici despre faptul c-am reînceput să mănînc în oraș, (nu îmi mai aduc mîncare de acasă în sufertaș, doar un sendvici și o banană), și am constatat că absolut peste tot e cam condimentată pentru regimul meu, chiar și la cantina nouă. Vremea s-a schimbat de la începutul lunii, cînd cerul era umplut cu nori gri ca lupii ameninințînd primăvara, încercînd s-o țină departe, care se vedea în copacii înmuguriți, dar nu și-n aer, unde încă se simțea iarna, iar apoi inevitabil norii au dispărut, și în cele din urmă primăvara s-a răzbunat și iată că ne dă temperaturi de peste treizeci de grade.