À la rentrée

C'est la rentrée și ca-n fiecare an în perioada asta citesc cu nerăbdare pe site-urile franceze secțiunile dedicate cărților, downloadez reviste, ezit între a-mi cumpăra Lire-ul sau Le Magazine Littéraire, mă entuziasmez răsfoindu-le (nu citesc toate secțiunile, îmi place mai mult să le răsfoiesc și să citesc de ici-colo, fără o anume ordine) și mă gîndesc c-aș vrea să fiu acum în Franța (n-am fost niciodată în luna septembrie, de altfel nici în octombrie sau noiembrie, sînt trei luni care lipsesc din educația mea), să am cu cine discuta și împărtăși acest sentiment, să chibițez, să aștept decernarea premiilor literare, să mă duc la lansări de carte, la întîlniri cu scriitorii, etc. Să trăiesc pe viu același obicei care există în Franța de zeci și zeci de ani. Și asta-mi face de fiecare dată o și mai mare poftă de citit. Și atunci ce-mi rămîne de făcut? Îmi comand cărți de pe Net. De unde altundeva? Ce pot să-mi (mai) iau din librăriile de la noi? O scurtă răsfoire a siturilor editurilor din RO mă dezamăgește, la fel ca mersul prin librării, care poate deveni de-a dreptul deprimant, nu doar aici, în Timișoara, la marginea țării, unde civilizația e subțiată ca o felie semi-transparentă de cașcaval. (Banatul e un fel de deșert cultural, o Californie, însă fără Hollywood, desigur.) Cărți publicate doar fiindcă sînt traduse gratuit, sponsorizate de diverse instituții culturale, și promovate tot de ele. Un mod dubios de publicare, nu? Ei bine, aici asta-i norma. Nu mă mir că la noi nu se citește. Aiureli non narative, supra-împodobite cu cuvinte, adjective, adverbe, un amestec de vis și realitate, care nu duc nicăieri, eșuînd într-un cul-de-sac. Din motive financiare, nu-mi comand cărțile cu modul de livrare expres, astfel că-mi ajung atît de greu! Ultimele colete mi-au luat aproape trei săptămîni să-mi sosească, deși data poștei scrisă pe ele indica intrarea în țară cu mai bine de-o săptămînă în urmă. Însă ce să le mai zici? Unul dintre oficiile poștale din apropiere s-a desființat, iar cel la care merg a devenit desigur și mai aglomerat. Altceva: cărțile paperback tipărite în UK au o hîrtie de o așa proastă calitate! Scrie negru pe gri. Spre deosebire de cele din Franța, unde arată super, sau chiar din US, deși am văzut că și acolo tiparul poate avea probleme, însă măcar hîrtia e albă. Și iată-mă avînd cărțile lîngă mine, atît de multe, oh!, și încă trebuie să-mi mai comand un lot, am mai văzut ceva! "So many books, so little time". Am căutat pe Net să văd cine spunea asta: Frank Zappa. Și parcă citesc atît de greu! Autorilor preferați de exemplu le savurez fiecare paragraf. De-aș fi unul din acei idle rich aș sta toată ziua în Jardin de Luxembourg sau într-o cafenea, citind.