Rezoluții

De obicei nu sînt atît de deschis, dar am băut din șampania (ok, vinul spumant) ce-a mai rămas de noaptea trecută, și, fiind de altfel și începutul de an, cînd oamenii își stabilesc obiective ferme pentru următoarele 365 de zile, obiective pe care însă le cam uită și nu le prea îndeplinesc, mi-am zis să-mi scriu aici rezoluțiile pentru noul an, cam aceleași rezoluții de altfel pe care de altfel le-am stabilit și-n anii anteriori, (nu, nu pe blog) însă, recunosc, nu m-am prea ținut de ele nici eu, din motive pe care nu mi le explic. Nu-mi place deloc să-mi fac planuri, am de-a face cu destule planificări la servici, mereu mi-am zis că măcar în viața personală să fiu liber. În fond concentrarea pe planificare diminuează sau chiar anulează plăcerea. Sîntem oameni, nu androizi! Dar pe de altă parte mă gîndesc că poate rezoluțiile astea sînt o chestie a oamenilor maturi, care constituie un club în care eu nu am intrat nici pîn-acum.

Întîi și întîi, asta e, cred că trebuie să-mi găsesc o logodnică. Consider că a cam venit vremea, fiindcă vreau să am copii și ceasul biologic începe să ticăie. Ok, asta mi-am stabilit în fiecare an, cum ziceam, dar nici nu m-am prea străduit prea tare pentru a dezvolta o relație stabilă. Acesta este obiectivul meu prioritar.

Doi. Vreau să-mi termin de scris cartea. În fond e vorba de niște povestiri doar, am cîteva subiecte clare, doar să am determinarea de a pune ideile cap la cap, să găsesc timp măcar jumătate de oră pe zi, să scriu o pagină, să le dezvolt. Scarlett Thomas în "Maimuțe cu mașini de scris" spune că poți scrie oriunde și oricînd, chiar cînd ai doar zece minute libere. Mie nu prea-mi iese. Oboseala de cu seară cînd ajung acasă cu mintea agitată, problemele pe care mi le mai aduc uneori și acasă. Și totuși simt că se poate cumva. Și poate dacă-mi găsesc cadența, ritmul interior, acesta poate fi folosit și în stabilirea primului obiectiv. Cred că cele două rezoluții sînt legate între ele, cumva îmi pare că se pot realiza doar împreună.

Să plec în concediu în străinătate. Ideal ar fi de două ori, din care măcar o dată, minim opt zile, în Italia. Aș prefera cred la Roma, în primul rînd, și apoi și în altă regiune a Italiei în care n-am mai fost, sau dacă voi fi prea obosit pentru turism cultural, atunci în Franța, undeva, să mă odihnesc. Sînt destule locuri frumoase. Omul caută permanent în viață să găsească dacă nu Paradisul, măcar ceva care să-i semene, măcar un loc ideal. (Ideea asta trebuie s-o dezvolt odată. Oricum, am început să citesc de ceva vreme cărți legate de asta.)

Să beau săptămînal trei ceaiuri. Dar nu ceai negru, ci mentă, mușețel, tei sau ceai verde. Să-mi dezintoxic organismul. Ăsta mi se pare obiectivul cel mai simplu de îndeplinit.

Să mănînc mai sănătos și să-i fac și pe ai mei să mănînce mai sănătos. Fiindcă nu mi se pare că mîncăm foarte sănătos. Nu prea știu exact cum.

Să fiu mai deschis cu lumea, chiar atunci cînd sînt ocupat sau cînd știu sigur că ceilalți sînt mai proști. O atitudine esențială pentru a supraviețui în societate și în carieră, adică în lumea materială.

Să-mi schimb ochelarii. Port aceiași ochelari de unșpe ani, cred că doar Woody Allen mai mare ochelari mai vechi ca ai mei. Și sînt cam de toată jena, atunci mi i-am luat pe nu fiindcă erau ieftini (deși așa erau) ci deoarece îmi păreau cei mai potriviți. Nu știu însă acum ce tip de ramă mi s-ar potrivi.

OK, cred c-ajunge. M-am mai gîndit și la alte obiective, dar nu cred că-și mai găsesc locul. Le amintesc totuși aici, mai jos, încercînd să explic și motivele pentru care le-am scos.
– Să exersez minim o oră pe săptămînă la franceză. Of, cînd s-o mai fac și pe asta, și cum? Am o carte de franceză practică, dar este oare suficient? În fond, știu franceză. Și nu ar fi oare italiana mai interesantă, acum, cînd se pare că mi-am găsit o nouă dragoste, cea pentru Italia? Aceleași probleme. Și totuși, știu din facultă că pt. a învăța un lucru, nu ajungi nicăieri fără un plan.
– Să merg minim o dată pe săptămînă într-o cafenea sau bar. Asta e ceva natural, dar... M-e greu să găsesc liniște și concentrare într-un local de la nou, cînd sînt atîția împrejur. Cînd voi fi în străinătate însă, oricum voi merge zilnic, așa că... În fine.
– Să citesc minim 36 de cărți. Știu, e cam puțin, anul trecut am citit vreo 45, iar în penultimul an, aproape 60. Cifrele sînt în scădere, și trebuie să fie în scădere, deoarece acum am lucruri mult mai importante de făcut (așa am zis și anul trecut). Plus că am prea multe voci în cap, care mă pot bruia la scris. Mai e ceva: una e să citești un Umberto Eco de peste 500 de pagini, pentru care trebuie să-ți masezi creierul fiindcă te solicită total și alta e să citești un roman de Modiano, pe care-l termini în cîteva ore.
– Să văd 60-75 de filme. Asta după ce anul trecut am văzut peste 100, iar în unii din anii precedenți din ultimii zece ani, de cînd am net, am văzut în unii ani chiar și 200. De fapt poate și 75 e mult, deși filmele sînt entertainment (tradus inexact ca divertisment), ceea ce mă ajută enorm să lupt împotriva stresului de la servici.
Dar de fapt toate aceste cifre mi se par aiurea, ca și ideea în sine de-a număra cărțile și filmele. Astea-s mai mult un fel de rezoluții-consolatoare, pentru a mai compensa puțin nerealizarea celor importante. Și-n fond, e o prostie, nu-mi trebuie să-mi stabilesc un plan pentru a citi cărți sau, mai ales, a vedea filme.

Încă ceva. Să recitesc periodic aceste rezoluții, atunci cînd lucrurile îmi par că nu înaintează așa cum vreau.