La Siena am aplecat într-o dimineață cu un autobuz expres, corsa rapida, pe care l-am luat de la autogara din Florența, Firenze Autostazione, situată într-o curte și încadrată de blocuri cu acoperiș de țiglă, și a cărei intrare puteai foarte simplu s-o ratezi dacă nu erau autobuzele mari, albastre, care ieșeau sau intrau pe poarta joasă. Șoferii dădeau dovadă de foarte mare siguranță și dexteritate manevrîndu-și rapid autobuzele în acel spațiu mic. Am stat cam trei-patru minute la coadă la bilete în mica sală de așteptare, timp în care-mi tot repetam în gînd cum să cer în italiană. Casierul era destul de tînăr și foarte politicos. Am adăugat repede "andate e...", apoi am făcut o mică pauză iar el m-a completat "e ritorno". Autobuzul era deja în stație (scria Siena deasupra și avea un R de la rapida), pleca peste vreo zece minute, șoferul discuta cu cineva, un coleg, am compostat biletul și m-am așezat la geam, pe partea dreaptă (mereu mă așez în dreapta, nu știu de ce). Credeam că se va aglomera, dar n-a fost deloc așa. Pe scaunele de pe culoarul opus se aflau o americancă cu (probabil) nepoțica ei iar mai în spate un navetist care citea un ziar italian. Și astfel iată-mă la prima călătorie cu autobuzul în Italia! În Florența am mai oprit de vreo patru-cinci ori, ceea ce mi-a dat posibilitatea să văd o parte din zona neturistică (m-a surprins cîți palmieri în curțile caselor am văzut), timp în care-au mai urcat cîteva persoane, iar la Siena tot de atîtea ori, însă între ele am mers fără oprire. Autobuzul a mers repede, am făcut sub o oră. Și chiar ai ce vedea pe geam. Multe zone împădurite (ciudat cum dacă privești pe geam drumul seamănă un pic cu cel spre Reșița), creste de dealuri care au uneori, în vîrf un turnuleț cu creneluri, ca peste tot în Toscana de altfel.
Siena are străzile întortocheate, cu principalele artere convergînd oarecum, sinuos, spre Piazza del Campo. Dacă te uiți pe hartă pare simplu să te orientezi însă străzile se întretaie des și m-am rătăcit de cîteva zeci și zeci de ori. N-o să mai zic niciodată că mă descurc perfect într-un oraș. Străzi pavate cu dale de piatră, obositoare pentru un om căruia-i place să meargă mult pe jos, ca mine. Fiecare pas îl simțeai pînă sus. Plus că erau în pantă. Și nu aveam pantofi de sport - am zis că Siena, ca și Florența, e elegantă și nu se cade să intri în biserici, muzee îmbrăcat oricum (realitatea m-a contrazis). Nu există trotuare dar mașinile se strecoară cu ușurință printre trecători. Buticuri mici dar de bun gust. Patiserii și cafenele șic. Nu erau puțini localnicii. Peste tot vezi fete frumoase la plimbare, femei frumoase la shopping. M-am lăsat condus de arhitectură. Am ajuns la un moment dat într-un părculeț aflat la o înălțime de la care se deschidea în față o panoramă care-mi cam dădea amețeli. Nu știam că Siena e așa de cocoțată la înălțime. Tocmai m-am uitat pe o hartă să localizez punctul, fiindcă nu mai știam: pe lîngă Via Sant'Agata. Nu era o chestie turistică, am descoperit-o din întîmplare, așa că dac-o s-aveți vreodată ocazia să mergeți la Siena, pueți opri un pic și acolo. M-am așezat pe o bancă, niște copii se jucau mai în spate, două bătrînele discutau, două fete, poate studente, citeau dintr-un caiet, iar eu m-am odihnit cîteva minute, încercînd să mă reculeg și consultîndu-mi ghidul Lonely Planet să-mi dau seama cam pe unde sînt. Recunosc că nu mi-am prea făcut temele înainte de a veni, doar am memorat puțin, per ansamblu, harta. Apoi m-am mai plimbat pe străzile înguste și răcoroase. Mult. Am fost desigur și la Duomo, care are fațada albă și ornamentată ca un imens tort cu frișcă foarte detaliat, am intrat, am localizat picturile cu L'Annunciazione. Hm, nu mi-au prea plăcut picturile cu motive geometrice și portrete prea conformiste după gustul meu. Nu-i de mirare c-au fost cuceriți de florentini. Tot în catedrală am vizitat și colecția de cărți vechi în format mare. Am urcat și-n turn (nu cel din Piazza del Campo, acolo n-am mai avut putere/chef/bani, ci în cel din Catedrală, de la care se vedea excelent piața), asta după ce-am stat la coadă, fiindcă într-o serie intrau doar un număr fix, și am fost luat ales ultimul din serie. Am făcut cîteva sute de poze. Am mîncat la un restaurant, situat pe o străduță laterală, neumblată de valurile de turiști, care-au început să apară mai tîrziu, pe la unșpe. Mi-era o foame! Ah, am înfulecat bruschetele! Nici acum nu știu cum se mănîncă cele două felii de pîine prăjită, una unsă cu ulei de măsline, cealaltă cu usturoi: una după alta sau alternativ, cînd dintr-una cînd dintr-alta? Chitaristul penibil (penibil și pentru comeseni) care ne-a cîntat "bolare" și alte cîteva canțonete. Piața s-a umplut cu oameni care stăteau pe jos, pe piatră, sau pozîndu-se lîngă fîntînă. M-am așezat și eu, să mă odihnesc, să mă uit la oameni, să mă întreb de istoria clădirilor de acolo și să mă impregnez cu spiritul medieval italian de care-am citit atîta. Mi-am dorit mult să ajung aici. Și m-am gîndit unde eram cu cinci zile în urmă și cît de departe sînt acum, mai că nu-mi venea să cred. Asta mi-a dat o siguranță interioară, un sentiment pe care nu-l am prea des. După ora patru au început niște pregătiri pentru un concert, de asta era scena și schelele acolo în piață, care nu stăteau deloc bine-n poze, și pe care m-am străduit să le evit. Dimineața turnul era greu de pozat, fiind în contre-jour. Apoi m-am mai plimbat un pic, am mai fotografiat străzile în lumina după-amiezii tîrzii. Înapoi spre autogară din nou m-am rătăcit, apoi m-am întors și m-am luat după un autobuz, care mergea cu viteză, pînă l-am pierdut din vedere, dar am mai mers o bucată de drum pe ceea ce bănuiam că e trasa lui și în cele din urmă am ajuns. Am stat cam jumătate de oră în stație așteptînd corsa rapida. Pe drumul de întoarcere peisajele împădurile mi-au dat pe alocuri aceeași senzație ca la dus, că mă întorc dintr-un week-end lung, de la Reșița de exemplu, dacă n-ar fi fost clădirile gălbui cu storuri verzi și, desigur, autostrada. Și cam asta a fost. Nimic extraordinar, dacă privești din exterior, dar eu știu că m-am simțit bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu