În librării, în Italia

De fiecare dată cînd mă aflu într-o librărie în străinătate, unul din lucrurile care îmi mai alină din nefericirea, angoasa că va veni inevitabil și momentul reîntoarcerii în țară este gîndul la noile cărți pe care le voi avea de citit. Și în același timp îmi dă și un sentiment de nerăbdare al anticipării sosirii acasă. Și, într-o măsură puțin mai mică, de regret că n-am timp pe moment să mă cufund în lectură și că trebuie să profit de acel timp în care-am investit atît de mult, ca să călătoresc, să văd cît mai multe. Deși, oh, îmi dau seama că asta e o încălcare a regulilor slow-traveling-ului. Mă văd înconjurat de atîtea cărți faine pe care mi le notez mental să le comand online, fiindcă n-am cum să le car pe toate de acolo cu mine și oricum întotdeauna mă tem că ambele bagaje vor depăși greutatea maximă admisă, asta dacă am norocul să se închidă. Acuma, da, știu, să comanzi online, în special cărți, e văzut în general ca un lucru cam de prost gust, oarecum, (sau așa e în Franța, cel puțin) mai ales cînd locuiești într-un oraș universitar și se presupune că ai de unde să-ți procuri. Total diferite sînt senzațiile pe care le ai cînd intri într-o librărie (de exemplu, pentru cine nu știe: o gamă complexă fluctuînd între stimulare intelectuală, extaz, plăcere hedonistă, escapism, energizare și altele), dar cum la noi librăriile sînt atît de puține, de mici și aparițiile de cărți atît de insuficiente, existența unor site-uri ca Amazon (n-am cum să ocolesc acest nume) sau BookDepository.com e văzută ca o ploaie în deșert, ca o binecuvîntare. În ultimii ani, de cînd merg prin Italia, cînd mă aflam într-o librărie, de fiecare dată mă încerca un regret că nu știam limba italiană! Noroc că-n zonele turistice există o mulțime de standuri și chiar și librării cu cărți în engleză. Oricum, îmi place să iau în mîini cîte-o carte a unui autor necunoscut, să o răsfoiesc, să citesc cîteva fraze chiar dacă nu înțeleg decît cîteva cuvinte ici-colo, apoi, cînd ajung acasă, să caut pe Net autorul, apoi cartea, apoi ediția în engleză sau chiar în română, deși șansele-s mai mici, mult mai mici. Și astfel, de fiecare dată cînd mă-ntorc din străinătate vin atît cu un teanc cît și cu o listă de cărți pe care ard de nerăbdare să le citesc (sau să le procur întîi și apoi să le citesc). În Italia am văzut, pe lîngă tratate de istorie, care-ți sar efectiv în ochi, fiind așezate mai în față, multe cărți de fantasy de exemplu, în mod cert mai multe ca-n Franța, (m-am ambiționat să-mi procur ediția cartonată (setul) și să citesc tot de J.K. Rowling și să urmăresc fantasyliterature.com), comics-uri - am descoperit cele locale, fumetti, (La distanza), cît și americane ca Terry Moore, cu Echo sau Strangers in Paradise sau franceze, Jim cu Une nuit à Rome, am aflat lista de bestseller-uri internaționale (Paula Hawkins, Gillian Flynn), am descoperit scriitori locali în vogă de care nici n-auzisem (Elena Ferrante), am devorat delicioasa carte a Dianei Hales, La Bella Lingua, și cea a lui Beppe Severgnini, chiar dacă ultima e inegală și are un caracter de colaj. Pe lîngă pofta de-a citi încă un Umberto Eco, Insula din ziua de ieri parcă pulsează pe raft, sau chiar de-a mă apuca de exemplu de Commedia dell'Arte ori de a-l reciti pe Shakespeare în alt context sau să mă uit pe Viasat History la documentarele despre Evul Mediu și Renaștere, o pasiune mai nouă a mea.