Inspiraţie la servici

Dezvoltarea de soft implică-n primul rînd inspirație. Sînt momente, uneori trec zile întregi cînd o tot caut și n-o găsesc. A writer's block. De exemplu toată săptămîna trecută m-am gîndit la o problemă apărută la un feature la care-am lucrat prin vară, înainte de concediu, și la care-au apărut acum niște condiții noi care nu erau prevăzute inițial, lucru des întîlnit, din păcate, pe la noi, fiindcă există o proastă comunicare între spec și dev. Era legat de propagarea switch-ului pe stand-by ca să nu se întrerupă call-ul după take-over. Evident că pe lîngă asta am mai lucrat și la altceva, problemele de ss7 sau alte fault-report-uri apărute pe comunicația cu bsc-ul de la chinezi, ca de obicei, fiindcă rareori lucrezi doar la un singur lucru. Bine că francezii au fost în concediu 3 zile de Armistice Day și asta s-a simțit în mod pozitiv, presiunea nefiind prea mare. Chestia e că trebuia să găsesc soluția, o "simțeam" că e undeva pe-acolo. Am luat la periat cîteva mii de linii de cod, am găsit apoi, discutînd și cu ANE, două posibile soluții, dar nu-mi plăceau nici una, erau doar compromisuri, fiindcă implicau mărirea mesajului de transmis, creșterea timpului de encodare-decodare, și uneori putea duce la întreruperea comunicației. M-am apucat totuși de codat, încercînd să și optimizez părțile existente, dar nu eram deloc, dar deloc, mulțumit de perspective, nu eram convins că va merge ca lumea. Și mă gîndeam mereu la o alternativă. Mă uitam pe geam la clădirile în curs de construire, de după linia de cale ferată, la macaralele aurii care se întorceau uneori încet, alteori amețitor de rapid, vedeam muncitorii pe schele. Ce inspirație le trebuie lor, sau ei au oare nevoie ? Priveam trenurile care veneau și plecau, marfare lungi, personale cu acoperișul ruginit, acceleratele și rapidele spre București, cu vagoane de clasa I și restaurant. Mai spre stînga, după maidanul din curte, Gh. Lazăr colț cu Circumvalațiunii, trafic asiduu toată ziua și chiar și seara, pe la 6-6 jumate cînd ies, și cînd e noapte de fapt. Gîndul nu-mi dădea pace nici cînd mergeam la cantină sau la Mall; am fost și la McDonalds de două ori, ca să mai văd fețe noi. Dar ultima dată, la o masă de lîngă mine s-au pus niște țațe, tinere și foarte sigure pe ele, de la mine din firmă, din alt departament, și au început să turuie cum aud de obicei, despre terenuri, viloace, mașini și apoi despre restaurantele la care-au fost și se mai duc. Dar nu spuneau de ce nu le-a plăcut sau de ce le-a plăcut o anume mîncare, sau ingredientele, doar simplă polarizare, plus sau minus, gîndire binară. Ce stil, ce snobism ! Nici aici nu mai scap, nu mai văd oameni normali ?! Cînd fac pauze de lucru și cobor la bufet, la fel, aud colegi vorbind numai de lucruri de genul ăsta. Plus ”faze”, plus filme proaste, plus discuții despre mersul la alte firme. În general nu ai cu cine vorbi despre programare sau despre IT măcar, în general, măcar în stil editorial dacă nu despre muncă. Mai ascult și muzică, e foarte important, nu doar inspirator dar și ca o supapă fără de care, recunosc, nu aș rezista. ”Nowhere to run, nowhere to hide / No way to relieve this feeling inside” de J.J. Cale a fost melodia care m-a marcat în ultimele zile. Îmi place interpretarea din Live in London. Totuși, uite, bine că au angajat-o pe GRG, cu care pot discuta atît despre IT, cît și despre filme și muzică, tocmai am făcut schimburi de mp3-uri cu jazz și blues-uri. Vineri a fost o zi cu un soare lăptos și cam rece. Am ascultat muzică de dimineață, de cînd am sosit. Ideea mi-a venit după prînz. Soluția era acolo, ascunsă și mi s-a relevat la un moment dat. Inițial nu mi-a venit să cred, nu eram sigur adică, mi se părea o iluzie, apoi o minune chiar, dar am verificat și într-adevăr așa era. Nu out-of-the-box, cum se spune, ci cumva în același spațiu; ca-n suprafețele acelea din matematica superioară, care ocupă aceeași poziție dar nu se suprapun. Am șters partea la care-am lucrat cam toată săptămîna și am rescris-o pe baza noii idei, refolosind o structură internă deja existentă. Am stat pînă tîrziu la lucru, am apucat să și testez unul din mesaje și am văzut că merge. Pînă la livrarea de vinerea viitoare va fi gata ! Tot anul am lucrat în general numai la dezvoltare de feature-uri noi, și acum parcă începe să se vadă cheia de boltă. Chiar, ce repede-a trecut anul ! N-am prea făcut maintenance, oricum nu-mi place să cobor pe platformă, printre cabluri și ventilatoarele care huruie și vîjîie. Într-un fel e ok, deși n-am prins nici o ieșire, nu pot spune că e job-ul ideal, dar cu criza asta economică, care chiar mă-nervează, cică e greu. Și păcat însă de atmosfera prea impregnată cu stress de la servici, care trebuie schimbată. Asta aș vrea s-o schimb, să găsesc o soluție, nu doar glumele pe care le fac și care, hm!, ciudat, după reacțiile colegilor, chiar mi se pare că-mi ies, cam de fiecare dată! Sau poate că-mi ies tocmai pt. că atmosfera e așa de apăsătoare. Dar de fapt eu ... eh!, aș vrea să schimb multe!