Toamnă indiană

Era cam 12:30 cînd am ieșit în oraș. Am luat-o întîi prin 700, pe lîngă tarabele cu mîncare, printre mirosuri de prăjeli, printre oameni de tot felul. Pe lîngă personalul obișnuit al Pieței - țărani, pensionari, precupețe, bișnițari, semi-bețivi, colegi de la Alcatel, etc., am observat, de cînd au apărut clădirile noi, și tipologii noi, de exemplu muncitorii care lucrează pe mini-șantierul de acolo, pe schele, murdari, prăfuiți și îmbrăcați în uniformele și culorile șantierului, sau noua middle-upper class care s-a mutat într-una din construcțiile de birouri noi, oameni la costume, tineri în general, fete machiate, care-și fac loc printre mașinile noi din parcare și care-au ieșit să-și ia ceva de mîncat pentru birou. Trec pe lîngă piața de alimente, pe lîngă Casablanca (oameni triști, ca de obicei), ocolesc Piața de flori, o iau la stînga și intru-n zona de străduțe-nguste din Unirii. Îmi place să-mi iau o baghetă cu pui de la Traiteur-ul de pe Gh. Lazăr. Apoi, în continuare, trec pe lîngă Lenau și ajung în Piața Unirii. Vremea e caldă, sînt vreo 21-22 de grade, sînt îmbrăcat într-o cămașă și o jachetă ce pare croită special, cred, pentru astfel de vreme, de toamnă sau de primăvară; normal, o am de la Paris! Lume multă, ca de obicei. Mă așez pe unul din scaunele grele de lemn, cu margini de fier, lîngă fîntînă, dinspre Dom. Mă uit la oameni; e o atmosferă destinsă, observ multe fete frumoase, foarte tinere, eleve de liceu sau studente, îngrijite, finuțe, drăguțe, fără figuri. Mame cu copii care se joacă, porumbei, cîțiva oameni cu laptop-uri (wireless-ul e free în zonă), alții care discută și se bucură de soare, oameni pe la terase. Piața pare împărțită-n două, cam două treimi (parcă) în soare, și restul la umbră. Mmm! Ce bună e bagheta ! E încă fierbinte, are carne de pui, salată, maioneză, cașcaval, măsline verzi, și detectez și altceva, nu știu exact ce, dar fără de care-ar avea un gust sec. Dar e delicioasă! Mă gîndesc la fete, dar și la servici, îmi tot vine-n gînd ședința de dinainte. Nu-mi plac ședințele din MRC. Probleme, ambalări, termene fixe, schimbări de șefi, criza financiară, cost-reduction, și, mai ales, oameni anxioși, epuizați, dezumanizați (da, avem și așa ceva). I don't know. Poate-ar trebui să-ncerc să caut și-n altă parte; sau poate nu, nu încă, mai bine stau aici să pot să m-ocup de proiectele mele personale. Îmi place aerul de aici, din Unirii, vîntul care suflă ușor și mă odihnește, soarele care îmi încarcă bateriile, fețele senine ale oamenilor. În fine. Trebuie să plec. O iau pe Mercy, pe lîngă Cărturești și Humanitas, dar nu intru că n-am timp, apoi spre magazinul Bega, mă uit la buchiniști și o apoi iau prin Parc (Civic) pe o alee. Un covor de frunze galbene care miros a toamnă - o mireasmă (flagrance) care seamănă cu cea de mere coapte și struguri. Din nou văd fete drăguțe, oameni pe bănci, poate în pauză de masă, ca și mine. Merg încet, nu mă grăbesc. Mă uit din nou la cărți, traversez repede aglomerația din centru, mă uit la afișele mari de la Operă - vine un teatru de Revistă de la București (a, tiens!, nume mari, Stela și Arșinel!). Intru-n labirintul de străduțe din zona străzii Paris, cu clădiri înconjurate de liniște, ce respiră un aer romantic, pe care mă plimbam și mă plimb de atîtea ori. Apoi o iau pe Brediceanu, pe sub viaduct și re-intru la servici.