Repetare

Repetarea unui lucru, unei acțiuni, over and over again, creează și poate duce la dezvoltarea de acuități deosebite. De exemplu repetarea unei piesei de către actorii care-o joacă, de atîtea ori cît trebuie pînă reușesc să intre-n pielea personajului. Sau a unui melodii, care-și dezvăluie treptat înțelesul și apoi forța ascunsă. Sau exercițiile de tai-chi făcute de chinezi în fiecare dimineață. Sau o Mantra. Sau multe alte exemple. Mă gîndesc că am lucrat la un proiect, dar unul uriaș, care implica atît dezvoltare, în principal, cît și asistență clienților, cam 5 ani și jumătate. Dar nu consider asta un lucru negativ, dimpotrivă. Într-un fel, a ajuns să-mi placă proiectele mari, să nu mă mai simt complexat de ele, fiindcă ajungi să-ți formezi o viziune panoramică și foarte clară asupra unui sistem, de la minuțiozitatea implementării lui într-un limbaj de programare, interacțiunea lui cu toate componentele implicate, trecînd peste milestone-uri, peste fazele de validare și acceptanță la client și pînă la maintenanța continuă. Procesul este unul lin, ca la jocul de curling, în care piatra e aruncată de unul din player-i, și ceilalți îi netezesc/conduc drumul pe gheață cu măturica. Unora acest proces le pare lent, dar este eficient și scutește de nervi și de neplăceri/surprize atît clienții cît și oamenii care lucrează la el. Software-urile mari care operează-n timp real, sînt și foarte fragile, și de asta unii operatori preferă să-și angajeze proprii programatori așa-zis ”pe field”, și cunosc astfel de cazuri în domeniul bancar, nu doar în telecom. Într-o firmă de telecom e mai multă gălăgie decît într-una de IT. But anyway. Ce vreau să spun de fapt e că timp de 5 ani consecutivi am venit la servici în același loc, la aceeași adresă, făcînd acceași rutină cu peak-uri de intensitate dar și low-uri; am schimbat doar poziția birourilor în clădire precum și (mai ales) faptul c-am cunoscut un batalion de colegi care s-au perindat prin firmă. Mă gîndesc că eram ca Bill Murray în ”Groundhog Day”, nevoit să-și trăiască over and over again aceeași unică zi. Și salvarea lui a venit după ce s-a perfecționat într-atît încît a înțeles că singura schimbare vine din interior și asta e tot ce contează în fond, și nu schimbările superficiale ale lumii înconjurătoare, ale vremurilor. Hm. Deși unul din mesajele filmului ar fi că trebuie să-ți cultivi o mulțime enormă de calități extraordinare ca să poți mulțumi o femeie. Eh! C'est la vie!