Interviul

"Nu știu dacă a prins, nici dacă aici au venit mai mulți pasionați de jazz decît curioși, însă gusturile trebuie în primul rînd cultivate și se formează în timp. Și ce metodă mai bună de a le cultiva decît astfel, la un concert în aer liber, în plin centru al orașului, într-o seară de week-end de vară?" Cam așa ar fi trebuit să răspund la întrebarea reporterei de la Digi, care m-a întrebat dacă cred că muzica de la jazzTM a prins la publicul timișorean. În loc de asta am îngăimat ceva, cum că nu știu dacă a prins, m-am scărpinat la cap și am zic că mie-mi place și cam atît. Era chiar în timpul concertului celor de la Istanbul Sessions și m-am mirat că cineva mă bate pe spate în timp ce ascultam și mă uitam fascinat la scenă. Așa-s eu. Am aici o problemă: dacă mă iei repede, pe nepregătite, nu reușesc să fiu spontan, să mă adun repede. Apoi m-am gîndit tot restul concertului la cît de prost am fost. Și mi se părea că cei de lîngă se uită după aia puțin ciudat la mine. Or fi crezut că-s ceva celebru sau poate cam idiot - oricum, ambele ipostaze sînt nasoale. De ce m-a ales chiar pe mine? În fine. Oricum, concertele mi s-au părut revigorante după o săptămînă de muncă și vibrațiile care mi-au fost transmise încă mi-au rămas în corp chiar și acum, după mai bine de-o săptămînă. Altceva ce m-a frapat a fost cînd am văzut că mulți dintre cei din jurul meu păreau atît de bine integrați în atmosferă, simțeau ritmul atît de bine, de fapt și eu îl simțeam dar ei știau să-l exteriorizeze prin dans, cîntau cu formația, în timp ce eu doar mă legănam puțin și abia dacă mă auzeam strigînd. Am stat în primul rînd de după secțiunea amenajată cu scaune, în picioare, și de văzut se vedea bine și de auzit de asemenea. Sînt cam amorțit, mi-am spus, trebuie să schimb ceva în felul meu de a mă comporta. Sau, cu alte cuvinte, nu știu să mă exprim.