O duzină de locații

Un top cu 12 locații unde-aș vrea să locuiesc, sau să merg să trăiesc o perioadă mai lungă. Nu am fost chiar peste tot, desigur, multe repere mi le-am luat din filme sau din emisiunile de la cablu, din reviste ori din cărți.

1. Paris. Aproape în oricare arondisment; să locuiesc pe o stradă mai mică, nu în preajma marilor bulevarde, să am și-un mic balcon. Și nu neapărat într-un bloc de tip vechi, am văzut și clădiri noi care se-ncadrează-n peisaj, de aceeași înălțime. Să pot merge la o cafenea, să știu care terase au cea mai potrivită lumină, să iau masa într-o braserie, să-mi iau zilnic produse proaspete de patiserie, să am în apropiere o piață mobilă. Și nu departe de Sena. Sau chiar într-o suburbie dezvoltată economic, ca Issy Les Moulineaux, Defense sau altele.

2. California, Bay Area. Nu atît San Francisco, cît mai ales zona împrejurătoare, cu Silicon Valley, cu nume de localități după care Intel-ul face platforme pentru notebook-uri. Mult soare, briză oceanică, ferme, firme de tehnologie la tot pasul, moteluri, arhitectură spaniolă, clădiri din adobe.

3. Sudul Franței. Într-o casă pe Coastă, sau într-un orășel vechi, cu un golfuleț, cu un port cu yachturi. Am fost prin satele de pe Route Nationale 7, de ex., remarcînd casele curate, am oprit în bistrouri să bem o cafea, printre localnici simpli, o lume normală. Există și munți acolo, și-am auzit că iarna bate puternic Mistral-ul. Mergeam cu mașina, printre atîtea decapotabile, stăteam prin ambuteiajele de pe coastă, la cîțiva metri de mare, și la un moment dat mi-am imaginat că văd, în depărtare, o corabie, o galeră romană. Sau trecînd pe o autostradă, pe un pod suspendat spre Italia, cu vreo 140 km/h, nu știam la ce să mă mai uit – ca-ntr-un tour de force, aveam Mediterana sclipind în soare în dreapta și dealurile viticole în stînga, știu c-am oprit într-un loc special amenajat, să admirăm peisajul. Apoi San Remo, foarte viu, animat, plin de scutere, cu piețe frumoase, plaje, palmieri mari. Sau în partea, la fel de însorită, dinspre Spania. De fapt aproape-n toată Franța merită să stai. Și cred că și-n toată Spania.

4. Toscana. Într-o casă făcută din pietre amestecate cu mortar, printre dealuri verzi, cu o curte mare, cu pomi, ceva pămînt cultivat. Sau într-un orășel vechi, din evul mediu, cu străzi de piatră, cu balconașe cu grilaj și ghivece cu flori peste tot.

5. Olanda, mai multe locuri. Fie într-un sat cochet, cu căsuțe cu geamuri mari, pînă jos, cu multă apă împrejur – lacuri, canale. Sau într-un orășel ca Veenendaal, cu verdeață, mori de vînt, case fără garduri. Ori într-un oraș ca Utrecht-ul, care îmbină modernul și vechiul, un centru economic și cultural puternic. Cu bicicliști peste tot, oameni relexați. Mă simt foarte apropiat de Olanda. Mi-au plăcut în Rijksmuseum picturile cu peisaje din preajma apelor de exemplu sau arhitectura veche, cu casele ca de turtă dulce din Amsterdam, canalele. Și admir liberalismul lor în gîndire, mi se pare absolut normal și sănătos.

6. Undeva în New England. Melting pot-ul newyorkez, Manhattan-ul din filme, seriale, efervescent cultural, plin de baruri, teatre, expoziții. Sau Brooklyn, ori Queens. Sursa de inspirație: Seinfeld, Friends, sau emisiunea culinară a lui Anthony Bourdain. (Nu știu de ce, dar cînd mă gîndesc la America, mi se face foame.) Sau Long Island, New Hampshire, Vermont, locuri cu vegetație bogată, cu case cu garaj, o Americă așezată, calmă, tradițională.

7. O insulă în Caraibe. Martinica poate fi un exemplu. Case albe, portocalii, cer senin, ape turcoaz, palmieri, cocotieri, oameni colorați, lipsiți de stres, care știu să-și trăiască viața, să se bucure de ea. Și femeile, creole, îmbrăcate sumar, sau în bikini. Și influența colonială franceză.

8. O insulă în Pacific, la Papeete de exemplu, în Tahiti. La fel. Numai gîndindu-mă și deja mă simt departe de griji, de lumea dezlănțuită. În filmul 'Six Days Seven Nights' Harrison Ford are-un dialog cu o turistă care-i spunea c-a venit să caute magicul și să găsescă romance, el replicîndu-i „It's an island, babe. If you didn't bring it here, with you, you won't find it here”. Ah, și ritmurile muzicii!

9. Bretania sau Normandia. Orășele sau sate pescărești, casele solide de piatră cu modele laterale pe ferestre, aer de mare, briza, brînzeturi, fructe de mare, porturi cu iahturi, bărci. Și marea, cu flux și reflux puternic, cu vapoare. N-am văzut țărmul Albionului, cum se spune, poate n-am prins o zi senină, dar poate-i doar o legendă, distanța e mare, oricum.

10. Un city sau town din centrul Statelor Unite. Undeva unde se trăiește normal, autentic american, nu în excesul de pe cele două Coaste. Mă gîndesc de ex. la Tulsa, situat la confluența între Jazz, Blues, Rock'n'Roll și Country. Sau în zona Mississippi, vechiul New Orleans, dac-a mai rămas ceva după uragan.

11. Grecia, la malul mării. Din nou, case albe, mîncăruri specifice, deși cam mulți turiști, dar unde-s mulți turiști sînt și multe utilități, locuri cu mîncare. Măslini, lămîi, chiparoși. Mi-ar place să stau nopțile pe verandă, să privesc în depărtare, să văd un far. Și să mă gîndesc la istoria Greciei, ca leagăn al civilizației, al democrației.

12. Buenos Aires. Un amestec de latinitate, femei cu sînge fierbinte, oameni pasionați și pasionali, pătimași, într-o arhitectură europeană, centru comercial, port, viață culturală, viață de noapte. Am auzit deja, deși indirect, de două persoane care au plecat în Argentina pentru acest spirit, luîndu-și liber, o pauză lungă de la servici, să-și hidrateze sufletul acolo.