Boemă

Călătoresc, observ oamenii, scriu, lucrez la volumul de povestiri și la roman, în mansardă sau în parc, trăiesc absolut independent, un străin, un "alien legal", experimentez feeling-uri, mă topesc în mulțime, în sistemul digestiv al orașului, cunosc viața de om liber, mă reinventez, uit de rutina zilnică în care-am trăit, iau distanță față de țara de unde vin, conversez cu oamenii, cu localnicii, cu fete, cu oameni de toate naționalitățile și vîrstele, îmi exersez limba, mă saturez cu brînzeturi și croissanți, mănînc în taverne, mă duc în cluburi de noapte, mă relaxez, mă rehidratez, mă uit la cer, miros soarele, ploaia, adulmec aromele străzii, parfumurile oamenilor, stau în cafenele, îmi notez în carnețel tot ce-mi trece prin cap, toate impresiile, mă duc la cinematecă, încerc să fiu într-o perpetuă stare de deschidere mentală, încerc să-mi fac prieteni, să văd lucrurile detașat, meditez la temele vieții, la natura lucrurilor, mă îmbib cu spiritul locului, citesc afișe, mă duc la vernisaje, la lansări de carte, vizitez muzee, mă sui într-un autobuz fără să știu unde merge, stau pe bancă în parcuri, citesc autori clasici, mă duc prin anticariate, mă duc relaxat într-un oraș satelit, îmi reamintesc cum e să mergi aici la servici, trec prin punctele istorice pînă-mi devin indiferente, pe oriunde, explorez zone mai puțin cunoscute, bulevarde și străzi înguste "unde gustă omul viața mai din plin", căile mai puțin călcate, un flâneur cu o carte în buzunar, un scriitor bohème, mici evadări în natură, dar înainte de toate scris, scris și iar scris. Trebuie să iasă ceva, n-are cum să nu iasă. E cea mai sigură rețetă.