O zi la servici în mai

Am ajuns acasă pe la șapte. Am avut o zi obișnuită. M-am trezit la 8, am mîncat sendviciurile pe care mi le-am pregatit de cu seară, mi-am pregatit cafeaua cu lapte, si pe la si 25 am plecat. Am trecut întîi pe la Poștă, mi-a venit un aviz pentru un colet cu o carte. De fapt comandasem două cărți, dar vin pe rînd iar pentru cea de la Amazon am emoții, fiindcă în vara trecută nu mi-a sosit. Vremea era închisă, umedă, aproape înăbușitoare. Am luat-o printre blocuri, prin zona unde-am copilărit, mergînd pe trotuarele cu vegetația luxuriantă, unde iarba și pomii miroseau a pădure. De obicei întîrzii, dar acum am ajuns bine, puțin după nouă. Am dat mîna cu colegii, am răsfoit cartea – "Kerouac, o biografie" de Ann Charters, o carte densă și masivă, în formatul mare al cărților din State (nimeni nu m-a întrebat, toți erau fie adînciți în citirea mailurilor sau a presei de dimineață ori lucrau ori nu-i interesa). La și jumate am avut ședința zilnică de scrum, sau kanban sau cum naiba se numește, un stand up meeting în care spuneam ce-am făcut ieri, ce facem azi și ce probleme mai sînt, în special blocante. Nu există așa ceva, fiindc-am tras tare în iarna asta, și acum vreo două săptămîni am trecut cu bine-un un milestone, așa că ne permitem să fim un pic mai relaxați, ceea nu înseamnă că n-avem de lucru, dar sînt task-uri fără presiuni prea mari. După ședință a fost ziua unei colege, care s-a extins pînă pe la zece jumate. Împlinea 26 de ani (parcă) și-și făcea deja probleme legate de fizic. Arată super, nu-i genul meu, dar arată super. Am auzit că e înscrisă la o agenție de modele, nu practică, dar că se poate întoarce oricînd. E studentă la master și are un prieten pe care-l menționează zilnic, cel puțin odată pe zi. E destul de înaltă și se îmbracă cochet. De fapt mai toate fetele noastre se-mbracă cochet, deși sînt fie de la țară fie inginere, fie, nu știu, imature în gîndire. Tot așa gîndeam și despre-o altă colegă, pe care-o consideram roboțoaică stresată, pînă i-am văzut, într-o pauză de cafea, poza de pe telefonul mobil: melancolică, visătoare, mi-a spus că a pozat înainte de a se angaja. Concluzii:  unu: munca strică pe om și doi (lucru care mi-l tot repet) nu te lua niciodată după aparențe. În fine. Back to party. Sărățele, roll fromage, cola, sucuri, prăji, saleuri. Ok, nu-i cine știe ce gospodină, dar produsele de la Codrina alunecă imediat. M-am întors la mine-n birou. Mi-am citit mailurile de servici, cele corporate erau toate insipide, le-am șters ca de obicei imediat, apoi mi-am verificat contul de yahoo si gmail. M-am apucat să mă uit peste niște task-uri de la servici, mă gîndeam ce probleme-ar putea interveni imediat și în general să profit de puținele minute de liniște în care lumea-i în pauză înainte de a fi iar întrebat, asaltat din toate părțile de tot felul de chestii. În general dispersia atenției se întîmplă așa: discut cu cineva din birou, apoi intră alt coleg cu o întrebare, îmi ia focusul și imediat îmi sună telefonul. Asta e ceea ce mă obosește în primul rînd. Mă erodează și mă va distruge de tot dacă nu mă hotărăsc odată să plec, desigur. Nu știu de ce tot ezit și amîn. Am două probleme mari. Una este lipsa de încredere în mine însumi și cealaltă e comoditatea. Deși, atîta vreme cînd nu sînt măcar 90% odihnit și n-am mintea liniștită, nu mă pot gîndi bine. Cu alte cuvinte și din cauza oboselii. Nu asta e ceea ce visam să fac atunci cînd am dat la facultă. Dar să revin la lucru. M-am pus pe analizat, apoi, așa cum mă așteptam, m-a deranjat o colegă, apoi alta, apoi un coleg, apoi altul, am calmat puțin o situație, o problemă care tindea să se extindă spre panică, am scris un mail, am cerut mai multe date, care nu-mi putea fi date fiindcă erau blocați de altă problemă, oricum, m-am uitat peste datele pe care le aveam. M-am uitat pe Net la ce e de mîncare prin oraș, am ales să merg la cantină. Începea să picure. După aia, nu m-am mai dus prin centru, voiam să prind cîteva momente la birou în care să fie liniște, fără teleconferințe, fără discuții. Am mai răsfoit puțin cartea, ah, abia aștept s-o citesc! Din nou mailuri, pentru alt proiect, de la alt client, cînd mă gîndesc că și al nostru va ajunge acolo curînd! Am mai băut un expresso, la patru am fost în pauza de un sfert de oră. Am mai citit presa, alegerile din Franța – nu-mi dau seama dacă-i bine că a cîștigat Hollande. În schimb în  Grecia e vai și amar. Cred că va fi iarăși dictatură militară, altfel nu-mi închipui. Și chiar mă gîndeam să merg în vara asta acolo, dar acum mă îngrijorează. În fine. Înapoi la lucru. Bine că n-am fost deranjat și de francezi, (la ei e sărbătoare). Am finalizat analiza, dar, fiind cum spuneam dependent de alte rezultate, am lăsat un open point pentru mîine dimineață. Așa că iarăși am sentimentul ăsta că n-am terminat. Cînd am plecat de acolo, era soare.