Despre cărți, cu ofuscare

Nu mă simt întreg dacă, întorcîndu-mă acasă, din oraș, de la servici sau de la shopping, nu-mi aduc și ceva de citit. Orice, o carte, sau măcar o revistă. Indiferent cît îmi este de foame sau cît de interesant e ce mi-am cumpărat, cel mai important lucru rămîne tot cartea sau revista. Altfel, simt că ceva-mi lipsește.

Nu mai suport să aud sau să vorbesc cu oameni care nu citesc cărți. Devin irascibil. Deja de două ori am făcut eforturi mari să m-abțin cînd vorbeam cu un coleg, deși am zis că n-o mai fac: odată cînd m-a întrebat de ce mai citesc, "de cînd cu televiziunea asta" (expresia lui) și a doua oară cînd mi-a zis ca el, cu crede că librăriile vor dispărea, sau în cel mai bun caz vor fi rămîne locuri pentru nostalgici. Probabil că lucrez eu la o firmă cu mulți proști. În fond n-am văzut niciodată un coleg de servici în Cărtureștiul din Mall. Sper ca prostia să nu fie contagioasă. Dacă-i așa, atunci ce să mai spun că trăim în țara cu cea mai scăzută cifră de afaceri din industria cărții din UE? Nu poți trăi normal decît izolîndu-te într-un fel.

Apropo de colegi românași. Unii chiar ar vrea, uneori, să-și ia ceva de specialitate de pe Amazon, și caută, și caută, zile întregi, și pîn la urmă sfîrșesc prin a considera că-i mai bine să-și ia un ebook reader, pe care oricum nu și-l iau că-i prea scump, deocamdată (adică niciodată nu-și vor lua o carte). Asta cum se numește? Nu superficialitate? Incapacitatea de a distinge între fațadă și substanță. Unii nu-și cumpără cărți (și nici reviste) din cauză că se gîndesc că se vor muta și n-au unde să le "păstreze". Sau nu reușesc să treacă de la ideea de a-ți cumpăra, adică a poseda, la aceea de a citi, adică a cheltui bani pe un serviciu, ca și cum mergi la cinema de exemplu (deși două bilete fac mai mult ca o carte, dar acolo, deh, măcar sînt văzuți în societate). Materialism tipic est european.

Îmi plac cărțile. Sună siropos ca o afirmație a unei fete snoabe care citește cărțile eterice apărute la Raftul Denisei. Însă în Ro apar atît de puține cărți care mă interesează! Ok, literatura e citită în general de femei. Înseamnă asta că femeile sînt mai deștepte la noi? În fond o femeie proastă nu va înțelege niciodată un bărbat deștept dar nici un bărbat stupid nu va înțelege niciodată o femeie inteligentă. Și de ce cărțile care mie-mi plac se vînd după puțin timp de la apariție la preț redus? Ce se petrece aici la noi? Cum se face că atunci cînd sînt într-o librărie engleză sau franceză mă simt mai bine, simt că AM ce răsfoi, pe cînd la noi vărs cînd văd rafturi întregi cu nume de profi universitari țestoși care scriu romane cu un aer de o răceală clinico-didactico-memorialistică?

Nu suport ebook-urile. Consider că pledoaria pro-ebook făcută de unii și alții reprezintă doar o modalitate de a atrage adolescenții cu creierul deja prăjit. Cînd țin o carte adevarată în mînă mă simt mai deconectat de la tehnologie, de la nebunia virtuală zilnică, departe de lumea dezlanțuită, simt c-am intrat în viața profundă, reală, organică, cu alte cuvinte mai aproape de natura umană. OK, poate sint eu un pic mai retro, mai vintage, sau mai dezamăgit/intoxicat de atîta tehnologie cîtă înghit zilnic, saturat de fluxul de informații la care-s expus, radiat continuu.

Se închid librăriile. Acum doi ani "Noi", anul trecut "Humanitas 2", anul ăsta deja "Diverta". Mă simt extraordinar de bine în librării, pot afirma că-mi fac bine, înăuntru mă simt purificat, hidratat, mă simt ca și cum ajung într-o oază, sau la un spa, respir mai bine, mă calmez de la tumultul de afară. Valabil și cînd sînt în străinătate. Cum dispar librariile, cum scade nivelul civilizației. Iar civilizația noastră se află acum sub asediu. E un război pe care nu știm cum să-l ducem. Un război de gherilă, împotriva terorismului, în care terorismul este înlocuit de prostia umană generalizată. Sper ca literatura să n-ajungă o artă "moartă", cum e considerat filmul mut.