Evitări

Am cunoscut în carieră destui oameni cu care acum nu vreau să mai am deloc, dar chiar deloc, de-a face. Nu neapărat cu cei cu care aș fi avut ceva anume, de natură profesională sau/și personală la servici sau mai știu eu ce, eu fiind un om care în general ocolește conflictele, deși am avut parte și din acestea, dar îi evit și cei pe care i-am cunoscut tangent, și la care nu mi-au plăcut ideile lor, modul lor a vedea viața - și includ aici în principal materialismul, superficialitatea, ignoranța culturală, androidizarea (consideră omul un android și se forțează pe ei înșiși să devină androizi în numele unei idei despre perfecțiune luate din team-building-uri sau cursuri corporate, ori de dezvoltare personală), șamd. Ei bine, nici cu unii nici cu alții nu-mi face plăcere atît să mă întîlnesc pe stradă, sau într-un supermarket, unde-i pot evita ușor, prefăcîndu-mă grăbit (și mă consider expert în așa ceva), darmite să-i mai văd într-un local, cafenea, restaurant, sau la bazin. Cu unii locuiesc în același oraș din păcate, așa că mă mai întîlnesc din cînd în cînd cu ei și, fiind politicos, sau ținînd la eticheta socială, îi salut, dar cu răceală și reținere. Am dat și încă mai dau destule reject-uri la cererile de prietenie de pe FB (am foarte puțini "prieteni" pe-acolo). Sînt foarte exigent cu oamenii, intolerant chiar, iert rareori și cu dificultate, o recunosc. Ok, ca să fie clar, vorbesc aici despre un defect personal al meu, pe care-l mărturisesc, nu scriu ca să mă laud cu asta. Mă gîndesc uneori că poate ar fi trebuit să-i abordez altfel, să fiu mai tolerant, nu cu cei proști, desigur, dar mă refer aici cu ceilalți, cu care m-am intersectat sporadic, în fond și eu mai vorbeam uneori destule prostii, din stres sau din imaturitate, șamd. Și dacă totuși n-am greșit? În fond, unul din lucrurile pe care le regret cel mai mult este acela că n-am cunoscut mai mulți colegi cu caracter fain dar cum și unde să-i cunoști practicînd o meserie care te stoarce intelectual într-un oraș acultural?