(Non-)Conspirație

Nu prea cred în conspirații, mai ales dacă-s mondiale. Nu a existat nici o perioadă în istoria modernă și contemporană care să fie total lipsită de convulsii, de crize, războaie, boli sau amenințări de tot felul. Deși mă gîndesc uneori că parcă există un plan global special făcut ca să țină lumea, omenirea, mereu preocupată și îngrijorată de ceva. Poate că motivul este că majoritatea oamenilor s-ar plictisi și le-ar veni tot felul de idei proaste dacă n-ar mai avea grija zilei de mîine, lucru care s-ar fi dovedit prin studii sociologice, n-am văzut nici auzit. În fine. Pe scurt, după căderea cortinei de fier s-au mai inventat cîteva războaie, apoi imediat terorismul. Apoi n-au mai știu ce să facă și venit (sau a trebuit să vină, sau "au inventat") așa zisa criză. Sau poate și pentru a gestiona cu prudență resursele Pămîntului. Deși la cît de ocupați sînt oamenii din era asta dot-com, cred că s-ar putea începe liniștit să se renunțe și la criză, fiindcă oricum mare parte din populației își petrece timpul cu ochii lipiți de un ecran, gata zombizați, din ce în ce mai incapabili de o acțiune. Pâine și circ, spuneau romanii, supermarket-uri și ecrane (gadgeturi, pc-uri, tv, net) spunem noi. Cam ăsta e un mod de a vedea lucrurile. Pe de altă parte, nu-s convins că astfel de lucruri s-ar putea totuși provoca. Economia nu e o știință, e un fel de șarlatanie, cum ne spunea un prof de la facultă, nimeni nu poate prevedea așa ceva, în genul să se aplice un algoritm, o formulă matematică pentru a se acționa la nivel mondial. Cine să hotărască, cîțiva oameni bogați care se întîlnesc la Davos, Bill Gates și alții de teapa lui? Nu cred că sînt suficient de inteligenți pentru asta, plus că într-o societate atît de deschisă, lucrurile ar ieși imediat la suprafață. Cred că e mai degrabă vorba de incompetență, amatorism, lucruri care se extind, cauzate de bolile societății: incapacitatea de a se concentra un timp mai îndelung, information-overload, ș.a. Pe măsură ce devin tot mai bun pe plan(ul meu) profesional, observ două lucruri: numărul incompetenților crește și că eu devin din ce în ce mai idiot în ceea ce privește celălalte lucruri.