Monade artistice

Nu am găsit vreo legătură, sau o cale de comunicație între muzică și literatură, nici măcar puncte de convergență între ele, pe unde măcar ar putea măcar fuziona întrucîtva, dacă influența nu, în sensul creației artistice. Nimic. Nada. Există linii de demarcație clare, granițe bine stabilite între acestea sau există oare totuși sinestezii la acest nivel? Ce mi-ar plăcea de exemplu ar fi să regăsesc/creez starea pe care mi-o induce o piesă muzicală într-o ficțiune literară, narativă. Să fie vorba doar de vechea opoziție liric versus narativ? La fel, n-am găsit nici un curent, sau măcar un stil literar, care să se poată aplica, să aibă corespondent, în muzică, (nici reciproc). Ce vreau să spun, generalizînd un pic, e că personal, eu consider că impresionism a existat numai în pictură, postmodernismul nu-l văd în arhitectură, și nu are legătură cu punkul, Nouvelle Vague-ul nu seamănă deloc cu Nouvelle Roman etc., iar ceea ce se consideră a fi reprezentarea unei arte prin sau într-alta, sau expresia unui stil într-o altă formă artistică, mie nu-mi seamănă, nu mă convinge și nici nu-mi place, cu excepția (care confirmă regula a) expresionismului. Poate că fiecare artă este ca o monadă a lui Leibniz. Și totuși mă încăpățînez să caut. Sau încerc eu să raționalizez prea mult. Oricum, faptul că observatorul influențează fenomenul (Heisenberg) nu ne împiedică să-l căutăm. În fond arta o percepem dincolo de intelect, dincolo de cuvinte. (Deși se spune că prin cuvinte se poate exprima de fapt totul, afirmația nu trebuie luată mot a mot, ci se simte într-un alt mod, nu macro, ci la un nivel superior. Nu la nivel de frază, ci de roman, nu la nivel de note muzicale, ci de piesă, nu la nivel de trăsături de penel ci la întregul tablou.)